Timp Liber

Armenia, din manastire-n manastire

In curte, hacikarii așteapta intr-o rana sa se lase intunericul, in timp ce ușile de lemn scarțaie taraganat. Inauntru, secolele cam multe la numar se inghesuie intre pereții reci, calcandu-se pe bataturi.

E bine sa ajungi intr-o manastire armeneasca, daca ai drum pe acolo. Iata cateva (pe care le-am vazut eu).   

Sevanavank

Sevanavank e un loc auster, mai mult decat alte așezaminte monastice din Armenia. Arhitectura simpla, interior lipsit complet de zorzoane, nimic din ceea ce ar putea sa-ți distraga atenția, ție sau calugarilor care erau veniți aici de la Echmiadzin spre pocaire. Echmiadzin e reședința Catholicos-ului Bisericii Armene, iar in trecut calugarii de acolo care greșeau erau trimiși la Sevanavank.

Era, intr-adevar, locul potrivit: departe, pe o insula (azi peninsula, in urma secarii parțiale a lacului), pe un deal biciuit in permanența de vanturi reci care le intrau pana la piele. Calugarilor nu le ramanea altceva decat sa se roage. Superba panorama a lacului Sevan, insa, le facea penitența mai ușoara.  

Practic: Sevanavank se afla la 67 de km la nord-est de Erevan, in provincia Gegharkunik. Se poate vizita intr-o excursie de o zi.

Ce mai e frumos prin zona: Cimitirul de hacikari (cruci armenești in piatra) Noratus. 

Noravank

Ca orice loc din Armenia, Noravank ascunde o poveste. Se facea ca sculptorul Momik s-a indragostit de fata conducatorului din Syunik. Pentru a i-o da de soție, conducatorul i-a cerut lui Momik ca in trei ani sa construiasca o biserica de o frumusețe greu de intrecut, convins fiind ca acesta nu va reuși. Momik s-a pus, insa, pe treaba. La puțin timp inainte de venirea sorocului, nobilul a aflat cu surprindere ca manastirea Noravank era aproape gata și, alarmat, a trimis pe cineva sa il ucida pe Momik. Așa s-a stins din viața unul dintre cei mai mari sculptori ai Armeniei.

Noravank e un loc primitor, te intampina in tonuri de ocru deschis spre portocaliu și cand ii vezi superba și ingenioasa biserica pe doua etaje construita de Momik, conducatorul din Syunik iți devine brusc antipatic. 

Practic: Noravank se gasește la 119 km sud-vest de Erevan, in provincia Vayots Dzor. Cel mai apropiat oraș este Yeghegnadzor.

Ce mai e fumos prin zona: Daca nu conduci, poți sa oprești și pe la Areni, satul unde se degusta vinuri de rodie, de piersici și de alte fructe. Avertisment: sunt dulci! Foarte dulci.

Khor Virap

Peisajul pe care il vezi de la Khor Virap e Armenia prin excelența, cea pictata de Martiros Saryan in tonuri de galben viu, cu muntele Ararat pe fundal. Divagand puțin, Martiros Saryan e un pictor armean in ale carui tablouri vezi o Asie Centrala fermecatoare, și probabil disparuta. Cautați-i imaginile, s-ar putea sa va placa.

Revenind la Khor Virap, manastirea e locul de naștere al creștinismului armenesc. Aici, in zorii secolului al IV-lea, a fost intemnițat Sfantul Grigorie Iluminatorul, cel care ulterior avea sa devina primul Catholicos al bisericii armene. Grigorie a trait paisprezece ani intr-un puț (in care turiștii care nu sufera de claustrofobie pot azi cobori), condamnat fiind de regele Tiridate al III-lea pentru credința sa creștina. Cand Tiridate s-a imbolnavit, rugaciunile lui Grigorie au fost singurele care l-au putut insanatoși. In urma minunii, Tiridate s-a convertit la creștinism, și impreuna cu el tot poporul armean.

Practic: Khor Virap se afla la 45 de km la sud de Erevan, in privincia Ararat. Granița cu Turcia este la puțini kilometri (se vede cu ochiul liber) și este inchisa.

Primavara e cel mai recomandat anotimp pentru a vizita manastirea: cerul e de multe ori senin, iar silueta bisericii profilandu-se pe fundalul inca inzapezitului munte Ararat e una dintre cele mai fotogenice priveliști din regiune.

Geghard

Cand vizitezi manastirea Geghard, nu te intrebi cand a fost construita, ci daca. Geghard era deja acolo, sapata in stanca, biserica din prima secunda dupa facerea lumii. Armenii doar au descoperit-o și au mai inalțat cateva ziduri și o turla.

Și n-au facut-o prost. Așezamantul pare sa creasca din roca, treci dintr-o incapere intr-alta fara sa iți dai seama daca ești intr-o incinta facuta de mana omului sau de cea a naturii. In plus, ești fermecat de splendoarea detaliilor sau modul in care elemente ale arhitecturii arabe sunt imbinate cu cele armenești (soluție ingenioasa care a salvat bisericile de distrugerile cauzate de multele navaliri musulmane: invadatorii cruțau cladirile pe care gaseau simboluri islamice, fiind considerate sacre).

Practic: Geghard se afla la 37 de km la est de Erevan, in provincia Kotayk.

Ce mai e frumos prin zona: Templul elenistic de la Garni, care, chiar daca eu l-am gasit cam sec, are un merit fundamental: vederea asupra canionului Garni, și a coloanelor bazaltice hexagonale din vale. Intreaba de “Symphony of Stones”.

Haghpat și Sanahin

Haghpat și Sanahin se viziteaza cel mai bine pe o zi ploioasa, sau cel puțin innorata. Griul pereților devine mai gri, iar verdele crud, și mai crud. Intunericul și mai obscur iar frigul mai patrunzator. 

Pereții sunt goi, fara picturi, innegriți de miile de lumanari care au ars aici din zorii creștinismului și pana acum. Zidurile din blocuri de piatra masiva au vazut navaliri, cutremure, inundații, furtuni, rugaciuni. Au rezistat. Prin cate o deschizatura in bolta cupolei intra lumina și ploaia. O raza precisa spinteca intunericul ca lumina unui reflector. In rest nu vezi aproape nimic. Vrei sa faci poze dar ți-ar trebui un ISO monstru la bezna de dinauntru. Calci numai pe morminte. Datorita departarii de Erevan, in Haghpat și Sanahin nu vin prea mulți turiști. Ești, cel mai probabil, singur.

Practic: Haghpat și Sanahin sunt așezate la puțina distanța una de cealalta, in provincia Lori, la aproximativ 180 de km la nord de Erevan. Granița cu Georgia (funcționala) e pe aproape. O excursie de o zi e obositoare, se recomanda petrecerea unei nopți la Vanadzor, capitala provincie.

Ce mai e frumos prin zona: Muzeul fraților Mikoyan, din Sanahin. Daca numele Mikoyan u-ți zice nimic, afla ca Artyom Mikoyan a proiectat multe dintre avioanele MIG.

Akhtala

In Akhtala trebuie sa ai cheie sa intri, și cheia o iei de la o doamna care locuiește langa și care te ajuta bucuroasa, nefiind multa lume care vine acolo. Intri inauntru și te intampina fresce pe jumatate șterse. E una dintre puținele biserici armenești unde pictura s-a pastrat. Manastirea e liniștita azi, dar ascunde o poveste (legenda?) infioratoare.

Se spune ca in timpul uneia dintre invaziile musulmane, intregul sat s-a refugiat in biserica. Cu rasuflarea inabușita și sudoare pe tample, așteptau imbrațișați, intr-o ascunzatoare aflata deasupra altarului, plecarea navalitorilor. Insa un copil a scancit, a fost auzit, și atunci a inceput masacrul.

S-a intamplat cu mult timp in urma, dar cand vizitezi biserica aproape ca le auzi plansetele.In Akhtala istoria nu trece. E captiva intre patru pereți.

Practic: Akhtala e la 194 de km la nord de Erevan, tot in provincia Lori.

You may also like...