In ultimul an, am vazut-o pe Andreea pe coperta Vogue Paris si pe cea Vogue Spania, in campanii pentru Gucci, Ralph Lauren, Salvatore Ferragamo, Dolce & Gabbana, si pe podiumuri in toate show-urile care conteaza. Iar intr-o zi racoroasa de primavara, m-am bucurat sa o intalnesc pe Andreea in studioul lui Ionut Macri.
Andreea rade mult, spune glume, se alinta si se autoironizeaza cu nonsalanta. Andreea vorbeste repede si tare, dar apoi ne impartaseste in soapta si cateva barfe off the record despre nume celebre din lumea modei. Andreea Diaconu e ireal de frumoasa fara nicio umbra de machiaj si poarta piese dezirabile de designer, dar, cu toate acestea, cand pleaca din fata aparatului, pare aproape o adolescenta, una care debordeaza de energie si creativitate. Se entuziasmeaza cel mai tare cand ne povesteste planurile ei de vacanta pentru vara asta – sa se duca la Biarritz sa faca un curs de franceza si unul de surf, apoi in Italia, in Positano. „O sa fie romantic la vara, o sa merg pe bicicleta…”
Calatoriile sunt marea ei pasiune si de abia asteapta sa ajunga pe unde nu a fost pana acum: in Vietnam, Laos, Cambodgia si Cuba. Apoi ne spune senina ca nu si-a cumparat niciodata o revista de moda si ca de la sedinta foto o sa plece acasa, in Berceni, cu metroul sau cu autobuzul 116.
Povesteste-ne putin despre inceputurile tale si cum ai ajuns sa lucrezi ca model.
A.D.: Primul meu contact cu lumea modei a fost un concurs de modele, unde iti ofereau 70 de euro daca castigai. M-am dus impreuna cu o prietena, aveam doar 11-12 ani. Surpriza mea ca am castigat, mi-au dat 70 de euro si dupa aceea am tot fost cautata de mai multi scouter-i, dar in perioada aceea nu ma interesa modelling-ul. M-am inchis oportunitatilor care mi-au fost oferite, insa pe la 13 ani am fost asaltata din nou de scouter-i si pana la urma am inceput la Yes Models.
Cum au fost primele tale job-uri?
A.D.: Am plecat destul de repede in America, iar primul meu job a fost foarte ok: am mers impreuna cu mama pe set, era pentru Elle SUA. Apoi am facut un job pentru Calvin Klein. Ce imi amintesc este ca ma uitam la mine si ma gandeam cat de slaba sunt, nu imi iesea asta din cap. Eram obosita, dar am facut vreo 11-12 cadre si, cand ai 13 ani si faci poze in acel ritm, pe tocuri, poate fi oarecum ciudat, mai ales cand e primul tau contact cu asta. Cand se masura lumina cu cronometrul, am crezut ca imi fac o fotografie pentru ca nu mai vazusem asta.
