Ce imi place cel mai mult in Veliko? Asta e tare greu de zis. In primul rand știți ce amuzant este pentru bulgari sa ne auda zicand Veliko? Ei mereu zic Tarnovo. Li se pare ciudat ca cineva poate numi un oraș marele, grandiosul (asta inseamna Veliko in limba bulgara). Eh, dar dupa ce se amuza pe sub mustați incep sa fie niște oameni adorabili.
Pentru mine Veliko Tarnovo este locul vieții mele de facultate. Cum nu am fost in multe tabere la viața mea, am recuperat cu anii petrecuți in fiecare vara in Veliko Tarnovo. Incepand cu finalul lui iulie și pana pe 20-25 august am fost rezident de Tarnovo.
In cei 4 ani cat am fost pe acolo tot nu am ajuns sa ma plictisesc. In primul an cand am ajuns in Veliko Tarnovo și eu am ramas wow (ca tot denumea Ioana Veliko ca efectul de wow).. cand am trecut prin tunelurile de sub oraș. Efectiv am fost atat de fascinata incat am uitat sa și pozez. Apoi am fost impresionata ca prin oraș sunt multe indicatoare care sa te ajute sa gasești universitatea. Cel mai fain a fost ca atunci am avut bafta sa prindem și ultima saptamana din cadrul festivalului folcloric. Așa ca ziua cursuri și seara fugeam in oraș sa vedem spectacolul și sa ne racorim cu o bere.
In cel de al doilea an am inceput sa explorez imprejurimile, astfel ajungand la cascada din satul Hotnitsa alaturi de colegii mei de grupa. Apoi in cel de al treilea an am ajuns in canionul Emen și pe la manastirile din zona. Ca sa nu mai spun de superbele obiective din oraș. Neaparat de vizitat muzeul de istorie. Și daca va place sa va plimbați atunci musai sa mergeți pe strada Gurko de la un capat la altul. Sau pe straduțele ce pornesc din Samovodska Charshia.
Dar mai sunt cateva locuri faine de puțini știute. 2 locuri de unde orașul ți se deschide precum un trandafir. Unul dintre ele este langa caminele studențești, langa o veche cladire abandonata. Acolo am prins un apus superb alaturi de proful meu de bulgara. Tocmai venea furtuna și doar fulgerele ne-au convins ca este timpul sa plecam. Apoi alt loc este capatul cartierului Kartala. De acolo.. de langa ultimele blocuri se poate admira un alt apus superb. Probabil și un rasarit, dar niciodata nu am fost atat de matinala. Deși nu ma pot plange.. am avut parte de rasarituri interesante și de pe geamul caminului privind inspre Tsareveț și Arbanassi și avand mahalaua turceasca in prim plan.
De curand am fost pe acolo pentru a patra oara. Și am simțit ca ma intorc acasa intr-un fel. Am vrut sa fac o surpriza unor oameni dragi ce se aflau acolo. Pentru mine Veliko Tarnovo este orașul prieteniei, pentru ca acolo s-au legat cele mai faine prietenii cu oameni de pe toate continentele. Și ce-i și mai frumos este ca noi (eu și prietenii mei de la seminarul de limba bulgara), fiind deja veterani, suntem recunoscuti de catre oamenii din oraș care ne intampina cu drag.
Pana și taximetriștii ne strang mana și ne ureaza foarte fericiți “bine ați revenit”. E frumos sa intri intr-un local și patronul sa vina sa te stranga in brațe (Restaurantul Rich). Mi-a placut sa explorez straduțele din centrul vechi și sa vad schimbarile ce au avut loc acolo in fiecare an. Mai ales ca e o strada in trepte unde mereu am gasit un maldar de pisicuțe leneșe ce stateau cu burtica la soare.
Ce inseamna Veliko pentru mine? Mai mult decat un oraș, este o stare de spirit, este… fericire. Un loc unde am descoperit oameni faini prin tot orașul, un loc numai bun de explorat chiar și pe vreme ploioasa, un loc plin de baruri și localuri draguțe, un loc unde dealurile muntoase se imbina cu orașul, un loc unde comunicarea nu ține cont de limba, un loc unde o imbrațișare inseamna “ne revedem curand”, un loc unde ploaia inseamna un ring de dans mai altfel și unde raceala nu ajunge atat de ușor.
