Daca vreți sa vedeți niște piramide, dar n-aveți bani de Egipt, Mexic, iar China suna prea dificil de explorat, agenția noastra de turism are o soluție pentru voi: incercați piramidele din Bosnia!
Ha-ha-ha, se aude un glas din fundal, ca rasetele scremute din banda sonora a sitcomurilor americane, ce poanta! Mda, eu glumesc, dar autoritațile bosniace nu chiar.
Anul era 2005, iar arheologul bosniac Semir Osmanagic (presupusul (?) arheolog bosniac Semir Osmanagic) se uita la dealurile acoperite de verdeața care inconjoara mica localitate bosniaca Visoko, cand a avut o revelație: damburile acestea nu sunt dealuri, ci piramide in trepte! Și nu orice fel de piramide in trepte, ci piramide in trepte construite de mana omului! Și nu orice fel de piramide in trepte construite de mana omului, ci cele mai vechi piramide in trepte construite de mana omului din lume!
Arheologul bosniac Semir Osmanagic nu era chiar arheolog de meserie, ci economist-sociolog-istoric-om de afaceri. Inainte de a se dedica cercetarilor, locuise la Houston, Texas o vreme și vizitase o mulțime de piramide mayașe și aztece aflate la o aruncatura de baț, in Mexic și America Centrala, devenind pasionat de aceste forme geometrice, pe care probabil le vedea și in vis. Nu e de mirare, așadar, ca in acea zi providențala din 2005, in orașelul Visoko din dulcea lui Bosnie natala, a avut certitudinea ca se afla in fața unor monumente și mai și decat toate piramidele aztece și mayașe pe care le vazuse peste ocean.
Incantat de descoperirea lui, omul a anunțat autoritațile bosniace și comunitațile științifice internaționale de specialitate, și a obținut aprobarea sa deschida un sit arheologic la locul respectiv.
A descoperit, susține, coridoare secrete care uneau piramidele, un tunel, un labirint, blocuri de ciment care s-ar afla sub stratul de pamant și vegetație, și chiar și un templu. A denumit structurile, doct, Piramida Bosniaca a Soarelui, Piramida Bosniaca a Lunii, Piramida Bosniaca a Dragonului, Piramida Bosniaca a Iubirii și Templul Pamantului. A decis ca sunt cele mai vechi construcții de genul asta de pe planeta, ca sunt aliniate astral, ca Piramida Soarelui e cea mai inalta piramida din lume, ca ansamblul e cel mai mare complex piramidal din lume, și ca toate acestea se datoreaza strabunilor poporului bosniac de azi.
”Descoperirea științifica” e extrem de controversata in lumea arheologilor, dar asta e bine, la urma urmei fara puțina valva nu vin turiștii. Azi, cercetarile continua la situl arheologic, voluntari excentrici ajung din toate colțurile lumii sa ajute la sapaturi, specialiști geodezici din patru zari vin sa faca masuratori, și turiști vin sa simta energia speciala a locului.
Asta a fost povestea pe foarte scurt. Pentru cine dorește mai multe informații, Wikipedia și articolul asta excelent de pe Smithsonian va sar in ajutor.
Am ajuns prin Bosnia acum doi ani și, documentandu-ma temeinic, eram curioasa care e treaba cu aceasta noua și bizara stea de pe firmamentul turistic al poporului vecin și prieten. Visoko e la aproximativ 30 de km de capitala țarii, și o mulțime de agenții turistice organizeaza acum excursii in “Valea Piramidelor”.
Eu n-am luat niciun tur, dar m-am dus cu autobuzul de la Sarajevo. Intr-o duminica insorita de iunie.
In Visoko nu era chiar lume peste lume, dar m-am prins eu cam in ce direcție e agitația. De la autogara am traversat un pod și de acolo m-am lasat ghidata de placuțele indicatore: scriau “Bosanske piramide” – ușor de ințeles. Chiar daca n-aș fi ințeles, tot m-aș fi prins dupa sigla. Caci parcul arheologic are și o sigla oficiala, care combina imaginea unei piramide aurii in trepte cu cea a drapelului țarii, intru restaurarea self-esteem-ului național aflat in groapa de gunoi.
Am trecut pe langa Motel Piramida:
Și pe langa Fundația Parcului Arheologic al Piramidei Bosniace a Soarelui. Inchisa.
Am luat-o la deal (unde altundeva?) spre ”Parcul arheologic” al Piramidei Soarelui. E de precizat ca forma piramidala a Piramidei Soarelui nu e vizibila cu ochiul liber de jos, de la nivelul solului, ci doar la o survolare a zonei dintr-un elicopter sau un avion mai mic.
Dar unul dintre celelalte dealuri pare sa aiba, totuși, o forma piramidala, dupa cum am constatat uitandu-ma in jur.
Asfaltul s-a terminat la marginea orașului, nu foarte departe, și mi-am continuat urcușul lin vreo cinci minute, pana am ajuns la o șandrama care servea de magazin de suveniruri oficial și centru de informare turistica.
Acolo, un nene care nu vorbea engleza mai bine de cateva cuvinte avea de vanzare pietre energetice, statete cu piramidele, magneței cu piramidele din Egipt/Mexic și carți despre structuri arheologice mistice, comunicarea cu extratereștrii, razboiul parapsihologic și alte asemenea subiecte de amplu interes științific.
M-a indemnat sa urc mai departe, promițandu-mi ca dupa zece minute voi vedea vestitele trepte ale piramidelor in trepte.
L-am ascultat, iar așteptarile nu mi-au fost inșelate. Dupa zece minute de mers aveam in fața ochilor… *drumroll*…:
Treptele.
Milenare.
Pe care nu m-am abținut sa nu le urc, la urma urmei n-am in fiecare zi ocazia sa urc pe cele mai vechi trepte din lume.
Curajul mi-a fost rasplatit, pentru ca dupa alte cateva minute de urcat, intrand in padurice, intr-un luminiș, am descoperit adevaratele trepte ale Celei mai vechi piramide in trepte construite de mana omului din lume. Ta-daaaa!
Și am constatat ca traseul turistic se termina aici.
M-am intors.
Am coborat.
Am reușit sa remarc ca priveliștea asupra orașului, vazuta de pe deal, e draguța.
Și-am incalecat pe-o șa.
