Sau bucuria de a descoperi intamplator mici locuri fermecatoare.

Eram dupa o saptamana de all inclusive intr-un hotel “gigant” de langa Nessebar. Vroaim sa petrecem ultimele 3 zile de concediu in zona Balcik, de unde sa putem ajunge usor la castel. Vroiam ceva mai linistit si intamplarea ne-a dus la “Laguna Village“.

Campingul

Campingul se intinde pe un deal impadurit ce coboara spre plaja. Au taiat un drum serpuitor de-a lungul caruia sunt locuri pentru caravane si corturi, plus cateva bungalowuri. Adevarul este ca e probabil mai mult orientat catre caravane, insa pe aceleasi locuri pot sta foarte bine si corturile. Locurile pentru caravane sunt ca niste poienite largi, inconjurate de copaci, insa cred ca in cea mai mare parte a zilei ar batea soarele pe cort.

Bungalowurile

Noi am stat doua nopti intr-un bungalow. Aveam o camera maricica, baie, un hol mic si o terasa frumoasa. Bungalowul era facut din lemn si era in buna masura inconjurat de copaci. De pe terasa vedeam parca o jungla prin care intrezaream la 50 de metri mai jos marea. Era chiar faina terasa. Pentru copii mici insa nu este chiar potrivita pentru ca exista pericolul sa pice in vale – intre terasa si “hau” nu se interpunea decat o barna oblica foarte usor de depasit. Eram un pic stresati atunci cand fetita noastra de 2 ani se zbenguia pe acolo.

Am dat 25 EUR pe noapte. Aveau si bungalowuri mai mari (unul chiar pe plaja) stil apartament cu cate doua camere la pretul de 40 EUR.

Plaja cocheta

Campingul da direct pe plaja cu nisip. Nu e foarte lata insa e cocheta. Daca stai in camping primesti si umbrela gratuit. Apa e curata insa se adanceste foarte repede.

Este de fapt o plaja unde se poate face nudism, dar nu este obligatoriu.

Nu te bate nimeni la cap sa iti vanda tot felul de nimicuri. Constructiile campingului abia se intravad printre copaci. Multa liniste. Cel putin la sfarstitul lui iunie nu erau multi turisti pe acolo si iti dadea un pic sensazia de salbatic, de “rupt de lume”. Nici nu banuiam ca mergand doar 10-15 minute pe plaja spre sud ajungi in “haosul” din Nisipurile de Aur, la capatul trenuletului care te duce prin toata statiunea.

Restaurantul unui fost bucatar celebru

In camping exista un mic magazin si un restaurant, cel din urma fiind chiar pe plaja.

Mergem cu teama ca ar avea preturi piperate, profitand de faptul ca e singura solutie la indemana. Dar nu, totul este rezonabil, preturile sunt ca si in restul localurilor, poate chiar o idee mai mici. Mancarea chiar bunicica.

Peretii sunt impanziti cu decupaje din ziare si reviste din care deducem ca patronul a fost candva, in tinerete, un bucatar celebru; banuiesc ca pe vremea comunismului. Din cand in cand il zaream printre mese intretinandu-se cu turistii cu acea atitudine a unui fost “star”. Acum sa nu va inchipuiti cine stie ce feluri fantastice de mancare, meniul era standard insa bine gatit si parca incerca sa isi duca blazonul cu mici artificii mai mult sau mai putin inspirate – spre exemplu castravetele taiat in forma de spirala care ne “infrumuseta” salata

Langa restaurant este teoretic si o mica piscina insa cand am fost noi nu era functionala.

Georges

In prima seara ne asezam la restaurant la masa cea mai apropiata de plaja. Se apropie un chelner batranel, cu o chelie impresionanta imbracat in clasicul “costum” – pantaloni negri, camasa alba, veston negru. Ne indeamna sa luam loc mai aproape de local, pe terasa, sa nu trebuiasca sa coboare scarile sau sa isi murdareasca pantalonii de praf. Noi o tinem pe a noastra si pare sa se resemneze; dar ne-a mai reamintit de cateva ori ca ar fi mai bine pe terasa. Nu e o prima impresie prea buna :). Avea insa ceva in modul in care vorbea care nu te lasa sa te superi prea tare pe el. Uneori venea spre noi ridincandu-si usor pantalonii.

La sfarsitul mesei eram nehotarati – sa ii dam sau nu bacsis? I-am dat, era totusi simpatic. Cred ca nici el nu se astepta. I-a aparut un zambet larg pe fata si a hotarat ca e momentul sa facem cunostinta: “Georges”, cu o pronuntie “frantuzeasca”.

A doua zi dimineata l-am vazut pe geam cand venea la munca, trecea pe drumul din fata bungalowului. Pasea ciudat din piatra in piatra, ca si cum traversa un rau – nu care cumva sa isi murdareasca pantofii. De atunci am stat la masa pe terasa si ne-am inteles de minune.