In timpul pandemiei, trairea singura mi-a oferit mult spatiu si timp necesar pentru a reflecta si a ma simti confortabil cu mine. De asemenea, mi-a dat o idee despre cum vreau sa fiu tratata in viata. Pentru mine, mi-am dorit ca deciziile pe care le-am luat cu privire la viata mea sa fie respectate.
Pe masura ce mi-am stabilit aceste limite, au existat si inca mai exista o multime de probleme cu incercarea de a le impune si parintilor mei. La fel ca multi parinti, ei credeau ca sunt lipsit de respect si ca au inca autoritate asupra vietii mele.
Avand in vedere ca 52% dintre adultii tineri s-au trezit sa locuiasca din nou cu parintii in timpul pandemiei, banuiesc ca multi dintre voi s-au luptat sa revina la tendintele copilariei in ultimul an.
Aceste granite sunt dificil de creat si de aplicat, deoarece implica pe tine si parintii tai sa incalci obiceiurile vechi de peste 20 de ani. Da, obiceiuri.
Dar de ce ne comportam ca adolescentii in preajma parintilor nostri?
Este obisnuit sa cadem din nou in vechile rutine cand impreuna cu parintii nostri ne trateaza ca pe copiii pe care inca mai cred ca suntem, actionam din frustrare si ne luptam sa comunicam ca adultii, iar ciclul continua!
„Parintii nu pot inceta sa fie ingrijorati de copiii lor prin obicei, iar noi, ca adulti, reactionam sau raspundem parintilor nostri din obisnuinta.” spune un antrenor de viata si familie. „Copiii adulti revin la obiceiurile copilariei atunci cand sunt alaturi de parinti, ca parte a programarii noastre subconstiente.”
Acesta noteaza ca „De fiecare data cand copilul sau parintele reactioneaza, intarim vechiul obicei si istoria continua”.
Obiceiurile pot fi si mai puternice daca incerci sa stabilesti granite dupa facultate, dar poti oricand sa stabilesti limite indiferent de varsta pe care o ai sau de stadiul vietii in care te afli.
Cum sa stabilesti limite cu parintii tai ca adult.
Stabilirea limitelor necesita o comunicare clara si intelegere reciproca, astfel incat sa-ti intelegi parintii si ei sa te inteleaga – tot ce a visat eul tau adolescent!
1. Stabileste la ce obicei ai vrea sa renunti.
Aceste obiceiuri includ orice actiune sau comportament inacceptabil pe care ati dori sa o opriti. Aceste actiuni sau comportamente vor determina locul in care va stabiliti limita. Aceste limite pot fi fizice sau emotionale.
De exemplu, am vrut sa opresc faptul ca parintii mei imi spun ca nu pot conduce undeva pentru ca este prea departe, prea tarziu sau prea periculos. Traind intr-un stat departe, era enervant cand se va intampla asta.
Aceasta este o limita emotionala pe care am decis sa mi-o stabilesc.
2. Stabiliti care ar fi un obicei acceptabil.
Inlocuind obiceiul sau comportamentul inacceptabil cu ceva acceptabil, mergi intr-o directie pozitiva.
Un expert in managementul furiei si probleme de anxietate, spune: „Cea mai buna modalitate de a rupe un vechi obicei este sa-l inlocuiesti cu unul nou”.
Am decis ca este acceptabil ca parintii mei sa doreasca sa-i tin la curent si sa-i anuntam cand am sosit.
Aceasta actiune alternativa permite parintilor mei sa-si faca in continuare griji pentru mine, dar imi permite si sa fiu recunoscut ca un adult competent, capabil sa ia decizii pentru ea insasi.
Daca inca exista derapaje ale comportamentului inacceptabil, ati oferit deja o alternativa, astfel incat sa fie mai usor de corectat cand va veni momentul.
3. Comunica acele limite cu parintii tai.
Cineva poate sa-si aseze parintii pentru o discutie de moda veche sau chiar sa le scrie parintilor o scrisoare – sau un text lung. Aici ii puteti informa despre noul comportament acceptabil cu care ati dori sa il inlocuiti pe cel inacceptabil.
Este important sa evitati sa aratati cu degetul in acest timp, deoarece doriti ca acest lucru sa fie pozitiv si centrat pe dorinta de a avea o relatie buna unul cu celalalt.
Pentru a avea o comunicare mai eficienta, imi permit timp sa ma gandesc cu atentie la cuvintele mele. Acest lucru imi permite sa raspund intr-un mod care nu este o reactie de genunchi care vine dintr-un loc de emotie.
Fiind atent la ceea ce incerc sa comunic si ceea ce spun imi permite sa-mi comunic limitele.
Mindfulness este o practica grozava de impartasit cu parintii nostri. In loc sa reactionam la parintii nostri, putem raspunde si ii putem include cu diligenta.
